Un loc desprins parcă din filmele lui Kusturica: decapotabilele, porcii și cocioabele de pe Mărului.

Strada Mărului, direct în țigănime. Foarte aproape de cartierul Alfa. De pe străzile prăfuite se văd blocurile civilizației. Ochi întrebători, oameni curioși: „Sunteți de la Primărie?" - „Nu, suntem de la ziar". Oamenii și copiii se strâng în jurul nostru, suspicioși. De cum dai cu ochii de cocioabele improvizate și casele de chirpici te întrebi cum se poate trăi în asemenea condiții.  O fetiță, cu o găleată în mână, ne întâmpină de cum intrăm pe stradă. „Ce faci cu găleata", o întrebăm. „Mă duc după apă, la cimitir. De acolo o luăm", ne spune micuța. O întrebăm dacă merge la școală, ea spune că doar de anul ăsta. Pare mai mare de clasa întâi. Ne mărturisește că are 13 ani. „Părinții tăi unde sunt?", o întrebăm. „După fier vechi", ne răspunde ea. Ne salută politicos, își ia găleata și pleacă. De altfel, asta este singura sursă de venit a celor care locuiesc acolo. Fierul vechi. Mai primesc bani și de la alocațiile copiilor, și se adună. Sunt câte 7, 8, chiar 11 copiii într-o casă. Mai bine zis, într-o cameră, căci cam atât au la dispoziție toți membrii familiei. Sunt totuși norocoși că au curent. Și au și... parabolică! Și mai au o naivitate specifică societăților arhaice care-i ajută să fie mulțumiți, resemnați, unii chiar fericiți. Poate pentru că nu au cunoscut un alt trai...

Decapotabilă și case de cirpici

Mai jos, pe stradă, zărim o decapotabilă albă,  în umbra unui zid. Vedem și o ambulanță. „A venit aici, la noi. Bătrânu' are epilepsie și am chemat salvarea. Îi sunăm și îi așteptăm la balastieră și îi ducem la bolnav, că nu avem numere la casă și nu știu doctorii unde să ne găsească", spune o femeie. Nu departe de cocioaba ei, mai mulți bărbați îndreaptă fierul adunat de peste zi. Pe drum, niște copii se joacă într-o căruță, iar de nu știu unde apar vreo patru porci, și niște găini, și gâște...Majoritatea celor care locuiesc acolo și-au ridicat ilegal casele, din cărămizile găsite prin gunoaie și în fosta cărămidărie din apropiere. „Acum două luni am fost la Primărie. Să ne dea și nouă o foaie sau ceva, că stăm aici, să plătim impozite. Nu știm dacă și când ne dărâmă cocioabele. Construiesc aici drumu' ăla, mașinile trec toată ziua pe aici, da' nimeni nu ne spune nimic", mărturisește femeia.

sursa:aradon.ro